Mi se arată copilăria în somn,
ca un înger fugit de-acasă mi se arată,
între aripile învelite una într-alta
purtându-mi
prima noapte în care am fost singur,
ochiul negru al tatei,
pumnii strânși pe prima încrâncenare.

Îmi bâjbâie prin măruntaie acest copil reînviat sub gene
încercând să recunoască străinul ce-i sunt,
străinul ce se întoarce pe cealaltă parte,
mereu pe cealaltă parte,
visând.