Aruncă piatra, biciuiește-mi trupul,
Strivește-mi gândul, sfărâmițează-mi ochiul,
Dar nu, te rog să nu, nu te arunca,
Nu hăitui nici clipa și nici iubirea.
Mușcă din mine, sfâșie cu dinții,
Cu gheara din ochiul iubirii,
Dar nu, te rog nu, nu mă lăsa,
Nu irosi nici apa și nici pământul.
Calcă-mi pe suflet, țipă în haos,
Rupe dăruirea, arde dorința,
Dar nu, te rog nu, nu ne ucide,
Nu omorî nici sânul și nici mâna.