Printre crengi de codru goale
Pierdută-n visul meu mă plimb,
Sperând să mai găsesc un soare
Între nori uitați de timp.

Prin arama jos căzută,
Ochii mei lacrimi strecoară
Și doar vântul le usucă,
Numai el, ca prima oară...

Nopți și stele se-ntrevăd
Pe cer albastru de-nserare;
În codru-i frig și e prăpăd
Și mă opresc din căutare.