în lumea infernală a monoamelor în care
înmulțirea și împărțirea obsedantă se plafonează
între două execuții sumare
tu entitate polinomă
ectomorfă endomorfă mezomorfă
cu oasele așezate de-a curmezișul
pe punctele de divergență
ale universului
întinzi spre cerul transformat înhumat mat
o tablă a înmulțirii mirărilor din ochii goi
și invoci
în pergamentele privirii
când hăituite când neîncrezătoare
rugăciuni pre și postfațate de un necunoscut
râvnind la închipuiri androgine
care să te salveze
din malaxorul obsesiv al semnelor matematice
neinteligibile
că unuoriunuoriunuoriunuoriunu
e întotdeauna egal cu el însuși
într-un egoism suveran și capricios
al eului indicibil