Rococo e ritmul din inima muntelui ,
intelept aplecat peste soaptele tale ,
strigat de rumba naste inima ta
la sclipirea inaltimilor furate din el ,
cu scancet de luna se lasa noaptea
impaturita prin cararile sale inalte .
privesc fascinat spre zambetul sau magnific
si vad chipul tau cernut printre vai ,
si amintirea iubirii noastre sculptata
in stanca mangaiata de izvoare ,
vad holograme detasate din memoria timpului
jucandu-se in poala ta , acum curcubeu
si incantat de mirabila atingere eterica
ma arunc catre tine , in margine de pasiune ,
si pietre ma zdrobesc , si ceturi ma inghit
apoi renasc halou invaluit in ritm de samba
rococo si rumba peste munte...