aud ecoul pașilor noștri
ce duceau lumina din iad
în gândul din apus
pe masa din colțul camerei
culegeam inimi din maști de sticlă
ne căutam rătăciți
in cearșafuri rupte
sfeșici de foc și nopți
au purtat o mână în gând
o cădea spre încet cu lacrima
ne descopeream cu genele
trupul de nisip
fașiile de sânge se ascundeau
printre plete de vânt
valuri de vise vibrau în răsărit
priveam sertarul din curcubeu
erau două mâini împletite
era un joc printre firmituri de apă
îți amintești iubitule?
le-am despletit
și am murit
am golit oglinda de cioburi
și ne-am găsit așa
cu mâini roșii, cu pete în ochi
cu doi stângenei pe piept
ai plecat să cauți groapă, iubitule
ne-ai întis și ai pus pământ
lacrima e rece acum
pe pânza colorată în piatra
încrustat în mijlocul stâng
"odihnească-se în pace
inima răpusă de eclipsă
ardă-se suspinul
spargă-se pleata
adună-se sângele
îneacă-se-n voia ta.."
și am închis poarta cu balamale rupte
am legat lacătul cu fire de trăsnete
am făcut un nod puternic
să-mi strâng sufletul
am aruncat cheia în veacuri

aud ecoul pașilor noștri.. și cheia pe parchet