trei timpuri noi
vocea ta impecabilă
zgomotul ploii, plictiseala și
aceasta cenușie cetate
genunchii mei însângerați, prăbușiți
pustiul geometric

Necunoașterea

monstruoasa rană din amurg
cerul meu de miercuri, șters
vraja mâinii tăcute, reci
ceasul fără minute, fără secunde

Nemișcarea

fără rădăcini, fără logică
în tot, îmblânzită pantera din mine
ține vie amintirea viitoare
tot mai departe, spre porturile noastre

păsări de noapte, rătăciri
ultimul strigăt din
adâncul abisurilor nesfîrșite