am înțeles că nu sunt margini
uneori doar moarte prin respirație
ni se vorbesc palmele în trecut
ca-ntr-o carte de pământ
abia atinsă de a nu fi fiind
azi-mâine ceață nu sunt
ca și cum s-ar face aer coagulat
acolo unde nu mai înghit
sufletele colțoase


am înțeles că nu sunt înfățișări
nici măcar apariții umblătoare
printre degetele picurate
vin așa ca o cruce frântă
nici măcar dricul vieții
apoi nu se mai știe
cine pe cine privește
de unde și de niciunde
mai departe de viitorul simțit
este numai tăcerea inspirării
într-o sufocantă expirare
a vieții din viață