ah sunt bolnav de scris cuvântu-n cap mă doare
și simt cum moartea râde la mine pe picior
în lanțuri de silabe închis în rânduri-gratii
în vid respiră puncte un soare-amăgitor

m-am rupt de tot de oameni nici nu îi recunosc
îmi pare lumea carte ce n-am citit vreodată
cărând pe brațe timpul sau ucigând natura
în poze râde-un demon sub chipul rău de piatră

dorm pe un pat de i mă-ndestulez cu o
încremenit aștept o altă primăvară
un rut de sunete va fi din nou în lume
își va iubi perechea oricare hâdă fiară

urâți frumoși - la piept un pui mic le va plânge
și vor simți fiorul născutului născând
va răsuna pădurea caninilor de joacă
iar eu voi scoate capul prin piatra de mormânt

mă voi mira ce sinceri sunt ochii lor sălbatici
cum foamea le va trece prin simțuri un cuțit
de-și vor înfige dinții în mâna mea ce scrie
voi ști pe veșnicie că astăzi n-am murit