Stafie tristă sub soarele senin,
Stai goală-n stradă plângând acum,
Iar inima iți plânge, e plină de venin,
Dar tot ce faci e să visezi un drum.

Blestemată să stai între două lumi,
Nici sunete de vrei nu poți să scoți,
Viața ori moartea pentru tine sunt minuni,
Departe de realitate suntem toți.

Dacă te binecuvântez acum,
Voi ști măcar că te-am salvat,
Iar tu te-ntorci și-ți iei rămas bun,
De astăzi eu te-am eliberat.