Si cand stam
Si cand plangem
Si cand ne tinem stransi
Tot ne rugam – prin cuvinte de iubire unu’n’traltul sa traim

Si cand ne bem cafelele
Cand ne umplem viata cu viciile noastre afumate
Si cand privim spre soare
Spre cer
Si vrem sa ne bata ploaia
Tot unul pe’altul tacit ne cautam
Prin pasiune incerte
Lumini s’apindem acolo unde inca nu stam

Si cand te privesc de sus
Si cand ne privim de jos
Si cand murim la inceput de noapte
Si cand ne sarutam
La inceput de zi
Pe asfalturi tocite de tocuri , de pasi si de umbletul viselor moarte
Si cand ne strigam fara nume
Si cand nu ne aflam
Mereu ne atingem
Treptat ne rugam
Ca mereu sa fim in vesnicia saruturilor ce nu ni le dam

Aberatiile se pot scrie pe nisip-ele traiesc, se sterg si renasc in alte forme. E simplu, si de aceea, eu tie, tu mie ne dam