cuvintele nu veneau cu noi niciodată
se pierdeau în implicații ardeam etapele ironici
tăceam ridiculizînd liniștea imbecilitatea greierilor
ne simțeam doi spînzurați fericiți puțin incomodați
de același cer spre care ne curgeau din buzunare
indiscreții din copilărie probabil pubertate greșeli inferioare
seara venea ca o femeie samurai ne desfăcea legătura de semne
sîngeram o vreme dinspre lucrurile simple spre umbre
apoi soarele negru se vărsa pe pămînt
nu ne mai atingeam decît mîinile
era o veste venită din noi
limpede