parfumul acesta lasă peceți peste aer
ca și Patrocle scotocesc dumbrăvile
adunând pietricele
- coasta ta e un drum nebătătorit -
în colțul ochiului mijește
un alt simț
îl dedic păcii care răsare
dinspre tâmple înspre mirare
când peste inima mea faci salturi mortale

mă pierd în spaimă dar cu trufie
- spaima e tot un fel de recreație -
un timp doar al meu pe care-l lungesc
direct proporțional cu pofta de viață
și perpendicular pe mănunchiul viu de dovezi
ale trecerii tale

fugi înainte
parfumul acesta lasă urme în aer
iar rocile știu pe de rost cum le treci
mi-e ușor vântule mi-este foarte ușor
să te ajung din urmă
să te las să mă iubești peste rochii
dezgolindu-mi genunchii