apocalipsă duioasă
trandafirie și
ușor frenetică, dar cât de fastuos
ți se-mpleticeau tentaculele-n șiroaiele
de lacrimi cât de feroce ți se-nfigeau
rădăcinile-n orbitele sângerânde ale lupilor
cum plângeai pe umărul descojit
al crâșmei de cartier,
hei,
îți mai aduci aminte de toate astea...?

te vor regăsi
descărnată cu oase trandafirii înflorite-nmugurite-n ritmuri baroce
așa va fi
atunci
când