femeia cu brațe frumoase
o nălucă pășind pe stranii arpegii
muchii de lumină taie văile liniștii.
seara uneori o simți ca pe o pasăre de aer
închizându-ți fereastra
în odaie rămâne un contur străveziu.
ziua o vezi printre celelalte femei
ea ezitând o clipă în intersecții
amintindu-și anume o spaimă
apoi trece pe lângă tine
luând irișii tăi fluizi ca pe-o mătase
să-i poarte.
mă știi, parcă foșnește în urmă
eu sunt femeia cu brațe frumoase
care culege lumina
aveam de gând
da, să-ți izgonesc dincolo de hotar
toate tristețile de rang, umilele tristeți
toate tăcerile cu care te-ai ținut
și mi-ai umplut de bastarzi împărăția.
o știi, ea e femeia cu brațe frumoase
regină peste grădinile ei
care ți-a lăsat într-o dimineață
un coș cu lumină.