Iubește, bea și taci. Nimic nu-i restul,
Ci doar un nor descumpănit de ploaie
Ce-ar revărsa în mine reci șuvoaie
De nu ar fi să-mi las la ușă lestul.

În tinda casei umbra se înmoaie
Și prin artere se alină gestul.
Aproape cred că am trădat incestul
Secundelor culcate în noroaie.

Pun stavilă pe-nchipuiri livide,
Să nu pătrundă nici un straniu glas.
Săgeata clipei tainic se divide

În zeci de mii de cioburi de pripas.
Se-oprește gongul vorbelor avide
Și doar tăcerea-n mine a rămas.


14 ianuarie 2005