am ales altă cărare
tu nu esti vinovat
de popasul dorului
in răspantia
dintre ape si cer...
poate eu
imprăstiata veacului
cu mantie de singurătate
am rănit
florile cu privirea...
stiu cat de fierbinte
mi-a fost iubirea
glaciala mea patimă cerebrală...
fără inimă,
mă poreclise umanul ochilor de cicoare
si eu
ultima frică
a curajului
despuiată de toate umbrele lutului
săracă pană la orizont
de lacrimi
m-am ascuns,
ghemuit-rostoglită
intr-o picătură de soare...