Revizuirea animalului


Într-o stare de visare
am plecat în căutare
și găsit-am într-o piatră
umbra mea cea neschimbată.


ce faci, frate, ici, îmi zise
și apoi de gît mă prinse.
ia, eu fac ce fac de mult,
mîna mea tot o ascult.


m-am uitat c-un ochi rîzînd
la lumină de plîngînd,
zbor și păsărele mii,
ouă sparte de făclii.


și, grăbind spre o cîntare,
surdul orb pe o cărare
își așterne liniștea
muțită de nimenea...