între noi doi plopii se înălțau într-un fel anume
ca un gest reflex ciudat
parcă loviți cu ciocănelul în genunghi
aproape lipsiți de sens ca niște cuvinte
îngropate sub cărămizile potopului babelian
hai să nu ne mai ascundem după degete
lumea se termină prea repede din lipsă de cuvinte
insuficiență lingvistică stricto sensu

gura ca un bolid cu schimbător de viteze
în care se poate pune un cercel argintiu pentru rime

probabil trebuie inventat un alt limbaj pentru a mai salva ceva
nietzsche e mai mare cu încă o mustață decât einstein
cu nebunia în culori și versurile lui albe ca părul metamorfozabil
la viteze ce depășesc lumina în energie pură
mi-ar plăcea să scriu repede atât de repede încât
poezia asta să dilate timpul și înaintea răsăritului
cineva să se spele cu ea dimineața pe ochi și în urechi

între noi doi plopii își căutau sensul
cu frunzele și nervurile și fotosinteza lor cu tot
ca o sârmă ghimpată ca o săgeată prin creierii mei încordați
ploaia nu mai tulbură pe nimeni cu nimic în ziua de azi
doar un câine maidanez își mai delimitează strict teritoriul
ca un spațiu vital pentru a epata eventualele veverițe
ham ham ham ham

noi am putea mai degrabă să facem dragoste sub plopi
pe băncile astea tocite de bucile sonore ale altor adolescenți
ca într-o poezie de dragoste ca într-o poezie de dragoste