scăpat din hățuri
sălbatic roibul sângele meu a luat-o razna
s-a proptit în garoafe și picură din ele
scriindu-mi rana

ieri o femeie mătura labirintul
dintre mine și tine
cu aripile
luceau lespezile lunecam pe cărări abrupte
din ispită în păcat
din vertical în orizontal
din soare-n pahare

azi se scurg se topesc peste unghii cerurile
se scurtează faldurile rochiilor
și-n camera secundei cineva zăvorește fereastra

poate fi pace
vezi poate fi lumină
în loc de brațe purtăm sfeșnice de-argint
în loc de altare - lumânări si amnare

numai sângele meu
roibul bezmeticul
stă încă pironit în garoafe
într-o coroană funerară
la gâtul crucii de carne

la mormântul iubitei necunoscute
nu plânge nimeni

doar o rană albastră clipește uneori
eclipsând luna