R A T A C I R E


... M-aș vindeca cu gândul,
Și-aș respira tăcerea
Aș plânge odată cu vântul
M-aș intrupa odată cu marea...

Cu șoapte aș umple neantul
Și-n clipa scursă din timp,
Þi-as împleti un vis cu altul
Ieșind din al durerii nimb.

Dar plouă peste visul meu
Și-n depărtarea de odată,
O, de-aș zări un curcubeu
Să-mi facă lacrima curată!

Plângând un vis al nemuririi,
Pășind în ritm cu mărginirea,
Citesc refrene-ale gândirii:
" În ce repaos a rămas iubirea? "