Voi o știți, dar vasăzică
Eu sunt fiica cea mai mică
Dintre câte anul are.
Poți să vezi în calendare
Că mă schimb chiar fără frică
Și mai rar, mă fac voinică.

Sunt ce-a mai rămas din iarnă
Care tot vrea să mai cearnă
Alb covor pe câmp și creste
Cu priveliști de poveste.
Primăvara mă îndeamnă
Ca să facem schimb de haină.

Vă amintesc cu bucurie
Că vă aduc măiestrie,
Sunt trimisă chiar de Faur
Să dăruiesc mâini de aur.
Făuriți cu măreție
Toata lumea să vă știe.

Eu vă dau, cu simpatie,
Chef de viață, armonie,
Dar și dragoste de carte
De care să aveți parte.
Infinita bogăție
E în cărți, oricine știe.