prezenta ta masculina ma face sa-mi pierd constiinta la fiecare inceput de cosmar:

sfaraiau cerceii in soare
precum ochiurile pe burta acelei gravide
sase caini vagabonzi ii lingeau coapsele ude
pudorea se lovea de copaci asemeni unui roi de fluturi albi
un melc ametit de vara isi pierdea amintirile printre picioarele ei
furnici rosii adunau perle de saliva
dincolo de garduri oameni imbracati in lenjerie de matase construiau biserici

acum
vreau sa-ti multumesc pentru pungile de zahar din bucatarie
acum am o alta ocupatie in noptile lungi de iulie: rod acadele roz
nu mai lesin
am doar degete lipicioase
la care se aduna copiii rahitici.