Se naște-n ceasuri de-albă așteptare
Un stol ce mă-nconjoară surd
Cu fâlfâit de tunet în timpane
Ecoul trist să mi-l împrospăteze.

O pană slabă se-agață de mine
Din zbor să se desprindă.
Cu degetele închinate o răpesc
Și-o împăiez etern pe-al foii cuget.

Însa migrarea mă alunga
Și eu rămân cu-obraji de ceață
Caldă de puful amintirii
Spre care mă inalț - e vie!

Pândesc cu pași striviți de bezna-mi
Sunt animal de prad-a firii
În salturi lungi m-afund-adânc în mine
Și pasărea mai jos îmi zboară...