În picuri mari de promoroacă
Lumina sângerie se-nchega,
Pe când albeața lunii sufletu-și dădea.

În dansul cu pădurea gravă, aurora,
Neguri înfiorate risipea.

Spumă sărată liniștea-mproșca.
Dragoni cețoși răsuflu-mi plăsmuia.

Pini amărui îmbălsămau ninsoarea
Ce, susurând, vălurea zarea.

Sub cnutul gerului, chiar timpul,
Învinețit se zgribulea.

Ghirlandele de secoli țurțuroși se sfărâmau
Și-n clipe, mii fărâme, sticlos se viscoleau.

Iarna-n taiga, prelung am patinat
În ochiul tigrului, verzui lac înghețat.