ne sărutăm în aceeași intersecție a tăcerilor
amintirile se dizolvă în ceaiul verde-amar
din care sorbim înfrigurați a despărțire mereu presimțită


îmi povesteai o întâmplare fără fotografii
instantaneele erau decupate numai în figurarea mea
uneori imagini de tine estompate printre atâtea femei pierdute


mi-era oarecum trist alunecând pe un zid spre adormire
doar schițând amețită un surâs răsucit în mine
aș fi vrut o întemeiere a celor ce-am fost
la capătul unui drum fără întoarceri sacadate


vezi cât de firesc îmi las brațele spre ce nu mai ești iubire?