se răsuceau novele deasupra
iar dedesubt
setea de țărână mușca adânc gleznele vieții
sorbeam cenușă din pocale
bete de visul nisipurilor sub sărutul sticlarului

aș fi vrut să găsesc undeva
printre cătușele chinuite de rugină și încarnate
ca prelungiri firești ale unei lacrimi fugite de-acasă
o lagună în spațiul acela de unde lipsește o coastă
o bucățică de eu
dumnezeu
unde să plâng toate întrebările fără
să mă întrebe
de ce

iar tăcerile continuau să mă exorcizeze de mine
să se prelingă izvor din toți porii
inventați din prea multă plictiseală de un zeu
fără nume s-acopere o halcă de-adam
cum necum
captiv într-o entitate ratată de eclipsele ultimului secol
zbor de pescăruș deasupra pietrei de mine
ducând mesaje în braille de la o palmă la alta

în clipa aceea șerpuind de-a lungul lamei de cer
în clipa aceea
aproape perfectă ca un șarpe de înțelesuri
logice în spirala lor nesfârșită
te-am văzut pentru prima dată goală
înfășurată doar într-un zâmbet de culoarea-nceputurilor
de viață

ramâi?