Cu toamna cochetând de peste prag
Cum ardem noi mocnit, ca două ruguri
Eu zic să ne mutăm povestea-n struguri
Și să ne bem cu sete și cu drag.

Lipsiți de orice urmă de rușine
Să-i confiscăm apusului căldura
Și soarele grăbit să-l dăm de-a dura
Să beau din tine și să bei din mine.

Iar când ne vom trezi într-un târziu
Arați de patimi ca de niște pluguri
Vom pune, negreșit, vina pe struguri
Și pe apusul roșu sidefiu.