Rupsesem în opt zile bietele – le-ajungă ! –
ÃŽn piatra de pe drumuri. Intrai in Charleroi.
- La Crîșma Verde : pîine cu unt cerui, și șuncă
Pe jumătate rece. Prea fericit așa,

Picioarele-ntinzîndu-mi sub masa verde, gata,
Priveam tapiseria-n naive, seci culori –
Și fu minunăție cînd, rîzătoare, fata,
Cu țițele enorme și ochi strălucitori

- Nu-i ea de-o sărutare să fie speriată - ,
Mi-aduse pîinea, untul, pe-o tavă colorată,
Și șunca-abia călduță, cu gust de usturoi

- Ah, șunca parfumată, trandafirie, albă -,
Și cu spumoasă bere-mi umplu imensa halbă,
De soare aurită, cum el privea-napoi.