agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-28 | [This text should be read in romana] |
"Peste Marea Neagră, un vas/ plutește spre România./
Pe un drum fără apă/ tu îți petreci agonia./ A te vedea sau nu departe,/ eu tot navigând,/ iar tu intrând în moarte" eu sunt rebarbativul glas din mahalaua geografiei bila 9 rostogolindu-se rectiliniu în drum spre ultima gaură din tălpile neîncălțate ale norocului care ordonă dintr-un gradat rudimentar femeilor imaginare ale libertății: - Iubește-mă, fă-țar-nico! și gaura devine ascultătoare ca sub hipnoză mi se deschide pieptul și cad în mine femeie căreia sânii i-au crescut pe dinăuntru ce dâră de lapte! ce alb inutil! se miră îngerii lucrători în mina de sare aici statuile sunt dislocate și aduse la suprafață cu banda rulantă a bolilor lumești îmi scuip sărutul pe încheietura literei a devin amnezic asemeni apei de mare la vreme de lună plină - limba lui iuda împresurând vânătă gâtul spânzurătorii fără pânze f - - - - - t începe jocul de pe munte și mâna cerului îmi imprimă pielea de celuloză în semiotica arderii de viu cât de prețioase sunt limbile moarte cultura este o pomană dată în avans pe băncile grădinii publice reclama: "oferim credit numai cu buletinul" - cineva mi-a tuns chipul în jardenii aspersorul mă jelește crescându-mă un clovn face echilibristică pe cruce ca o ambarcațiune colorată în vin trece un dric ștrengarii iadului i-au legat de bara din spate cabina unui telefon public sunt înăuntru ca într-un chivot de sticlă cerusem o convorbire cu taxă inversă și centralista tocmai mă invita cu inflexiune nazală: - Vorbiți, vă rog! porumbeii credeau cabina veceu ecologic deversau peste mine lestul sfântului duh hrănit astfel traversez deșertul ispitirii îmi duc inima în palme alături de buzele ei - ea cea mai nevrotică dintre femei din care dalta a tăiat copilul adormirii ah! cât de mult îmi doresc să dărâm sub carena mea Statuia Libertății între picioarele căreia șobolanii înfulecă ofranda adusă mincinoșilor zei ai democrației - poate o statuie să iubească?! mă înnourez sub piele furtună de neputință și totuși sunt prea tânăr să se fi reîncarnat în mine umbra teroriștilor de la 11 septembrie văleat 2001 negurile noastre cele de toate zilele își mlădie mijlocul și insula inimii tresare locuitorii iluziei credeau că lumea cealaltă este singura vedere pe care o pot cumpăra plecații în concediul căinței veșnice trag lanțul ancora sfâșie adâncul câți marinari trebuie că a satisfăcut groapa marianelor și cele peste 70 de procente de apă care acoperă carnea mamei mele cine mestecă tutunul nopților putrede și vomită mormintele noastre plase de pescuit oceanic în care delfinii se cred păsări agonizând înotul stilului liber între marii molari ai gurii nesătule a bermudelor împotriva cărui mal se ridică fluturii semințiilor scârbiți sa mai soarbă roua puturoasă a industriașilor care ne-au sudat portierele trupului și au dat foc stomacului de petrol - sângele răposaților izvorâtor de echilibru rupeți dreptății vălul nevederii! fărâmați talerele ei mincinoase! siluiți-o oral privind-o în ochi! va înțelege ca scursurile voastre sunt ale ei pentru voi litera și spiritul legii sunt anus contra naturii - această terra extramundană pe care nici cel mai bătrân dintre noi nu va apuca să o adulmece în aer în timp ce lor grăsimea le face pe trup colaci de salvare meargă la dracu'! toți acești obezi ai promisiunii înfigeți în gușile lor fleșcăite baioneta longilinelor berze care nasc bărbații de după războaie ascultați! trupul mamei mele se îndoaie! în curând ne va avorta pe toți lingeți-vă rănile ca niște dulăi orgolioși adevărata cățea în călduri v-a dus de nas și pe întuneric v-ați sodomizat între voi în timp ce ea vă devora cadavrele copiilor pe care nu i-ați avut niciodată și nici nu v-ați fost sângele meu este părul moartelor nemăritate atâția bărbați necunoscuți mă urăsc încât voi emigra într-o procesiune în urma căreia maidanezii vor urla a pustiul zăpezii îngropați-mă în propriul meu om de zăpadă îi voi spune mamă fără ca măcar să mă vadă se va topi născâdu-mă cu malul inimii încă virgin |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy