Nu mai am rabdare s-aștept.
Pe aeroportul blocat de furtună,
privirea îi alunecă-ntruna,
pe sub turban, unui indian înțelept.
Din sfera gândului meu așezat pe un scaun,
traversez culoarul ce-mi desparte de pistă
Cartea din mâna,
pe Sudek și fotografia lui nonconformistă.
Și dupa geam în noapte afară, orice avion,
orice direcție, orice văzduh, orice rafală
să mă îmbarce fără valize, fără bilet și fără vize
În unicul meu sens, spre prima oară.