Am fost născut probabil într-o zi,
Cu cer închis, să-mi placă versul gri.

Pe cel cu rimă l-am citit, mai an,
Cu glasul meu profund de meloman.

Rostit atent și dulce, și cursiv,
Mi-a fost pe-atuncea unic lenitiv.

Dar într-o zi, m-am sprijinit mirat
De versul "liber", clar dezăbălat.

O! Mariajul l-am făcut prudent
Căci "liber" fiind părea ingambament...

Fatal, atuncea, rime de succes
Din "libere" în "albe" au purces.

In cap coșmarul - îndrăcit ciclon -
M-a-ntors pe stradă ca să joc șotron.

Se miră lumea toată. O aprob
Și râd sarcastic, jalnic melofob...

Mai scriu și-acuma, iată, poezia,
In versuri "albe" ca să-mi fac mania.

Mai știi, ca mâine-mi iese un volum
Și dau de furcă criticii...postum!

La modă-i albul! Hei, fie ce-o fi,
Nu mai scriu versuri "albe", le scriu "gri" !

* Poezie transferata de pe alt site, cu aprobarea expresa a
"autorului".