În pădurea –ți mută
azi m-am rătăcit.
Pe-o cărare neștiută
timpul m-a găsit.

Eram tristă, te-am pierdut
într-un depărtat trecut.

Umbre moi mă-nvăluie,
liniștea se mlădie,
cerul e cuprins de frig,
mă ascund, te chem, te strig...
Dintr-o scorbură pustie
ai plecat, m-ai părăsit,
vântu-n suflet m-a lovit...
Cine, oare, să mai știe
când ne vom găsi în soare,
în durere și visare?

Astăzi, sigur, nu mai ești
visul să mi-l urmărești
cum se clatină pe-alei...

Vino!
Hai de mână să mi-l iei!

Panciu, 18 octombrie 2008