Îmi aduc aminte ce-mi spuneau odinioară
„Ești cel mai prost poet”
Nu înțelesesem de ce ei mă acuză
Acum știu iubire, numai tu erai muză –
Și acum țin secret
A noastră taină de suferință surioară


Ascundeam lacrimi aruncate în vânt
Și ei nu știau tiranii
Plangeam dupa tine a mea lumina
Si nu ti-am spus nimic – sunt de vina
Ca te-am iubit,trec anii
Si acum tac si oftez ca un mormint


Trebuia sa le fi spus atunci de noi?
Si eu sa fiu a lor sfantul
Pe o hartie sa te imbolnazesc?
Dupa care plangand sa te mai privesc?
Poet sa-mi fie cuvantul
Si muza a mea sa fii – eu sunt doar foi …