Merg printre atâtea frunze căzute pe alei
Este sufletul ce îmi înnegresc pașii mei grei
Rătăcesc în amintiri ce doar suferință fac
Copacii suspina și ei, lacrimile-mi nu tac
Am o inimă,am un suflet,candva aveam vise
Speranța moare ultima bătând la uși închise

M-am oprit și o rază străină-mi ridica privirea
Inima începe sa bată - vai ce frumoasă e ea!
Haina ochilor tăi ma încalzește cu un plâns
Acum rupt din îngeri gri ca in sfarșit am învins
Era langă - fericirea - dar prea departe s-o văd
Lacrimile ei ma cheamă - prea frumoasă s-o cred
Acum îți cad în genunchi, ridic privirea și ...