Străzi sparte
În orașul de iluzii sfărâmate,
Minți necoapte
În mormanul de percepții renegate,
Voci interioare
Care mai mereu te duc spre disperare,
Toate sunt realități implementare.

Suntem încurajați de o iluzie infantilă,
Înconjurați mereu de lumea imbecilă,
Iată cum viața se transformă într-o simplă paradigmă.
Totul pare a fi doar un joc imaginar,
Dar nu uita că nu ești om dacă nu te-ncadrezi într-un tipar.
Poți să te trezești în puf în fiecare dimineață,
Însă fără de folos dacă n-ai un scop în viață.