sfârșitul lumii începe în bucătărie
când înghițitorul de flăcări aruncă șnițelele în aer
lovind cu jeturi de foc în ele perpelindu-se cerând ajutor pereților
în cădere.
În bucătărie, în spatele gândacilor maro cu fundulețul ușor ridicat
ca pentru o împreunare
cu pliciul.
Printre bucățelele sfărâmicioase de brânză totuna cu ochiul cu legăturile complicate
care-l țin departe de tigaie, de uleiul încins.

Sfârșitul lumii cu miros de viteză sub apa deschisă
în chiuveta strălucitoare.
Sub scaunele pe care nu întotdeauna bunica stătea crăcănată, cu mâța șerpuind printre pulpele goale
în grajd, mulgând vaca.
Acolo începe încleștarea și purpuriul
scorojindu-se de pe ferestre ca o încercare de a striga printre oale.

Sfârșitul începe între doi umeri mici, cu nasul înfipt într-un piept nu prea mare
cu iz de ceapă călită de morcov ras
cu răul și râsul ieșind din pijamale.