un pescăruș se descompune în aer
oasele albe se transformă în praf
vîntul împrăștie amintirea-i

mă înfășor în timp ca într-un voal
îi cuprind colțurile
strîng cu putere
de parcă relativitatea e doar un basm
fetus al timpului
mă simt în siguranță.
nașterea
limită spre plus infinit.