când pleci de acasă o iau razna ca într-un film horror
deschid ferestrele, toate ușile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumânările din baie,
trag de lanțul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc dușul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouălele din cofraj, toate treizeci
le așez două câte două în farfurii, tai pâinea, brânza și pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre șervețele și tacâmuri
scot florile din glastră și mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după 2 ore
caut în coșul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
apoi mut peștii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
și îl așez în fața porții
abandonându-l ca pe mesia în mijlocul deșertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
”Du-te în parc, stai cu băiețeii și fetițele de la gradiniță!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că și singur sunt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecând pe lângă mine
felicitându-mă
”Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, ești puternic și singur!”
dar după 30 de minute experiența îmi repugnă
încep să le cerșesc frunze să mi le așez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vânt mi se oprește în coșul pieptului printre vasele de sânge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiuțe în colivie
iar fiecare furnică ducând o firimitură de pâine pentru suratele ei
țipă la mine
”Mai taci, ești exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face târziu și nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
mașinile claxonează mai puternic
iar orașul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vârful unei săgeți care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
”Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violență,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declanșată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”