de-mi puneți degetul pe pleoape
din dânsele n-o să mai scape
un bici de lacrimi argintiu
ce mă străfulgeră să fiu
de-mi puneți sufletul pe-un vis
înconjurat de-un bici de plâns
în somn prin mii de galerii
senin în sufletu-mi ar fi
și-n bâlciul lacrimei pustiu
tăcerile care mă știu
se vor topi, roșindu-mi gura
cum le va invada căldura