În secunda asta pot să iubesc și să urăsc
în același cuvânt...
eu sunt FEMEIA-PÃMÂNT, sunt
femeia care visează crâncen de frumos cu ochii deschiși,
femeia care îți uită numele când
îți dezvelești irișii peste toată geografia ei.
În secunda asta sunt aproape fericită,
aproape frumoasă,
aproape tot
Pentru că te iubesc involuntar, inexplicabil și contradictoriu,
sfidez legile gravitației
din toate încheieturile cuvântului...

Fericirea începe de la stânga,
Cu freamătul pielii încordat peste buricul degetelor,
Împrejurul tău...

Te-ai învelit în ridurile mele ca într-un
Giulgiu mai alb decât frigul oaselor
Și-am devenit Crez al căderilor tale.
Există câte un Dumnezeu pentru fiecare dezamăgire
Care-și acoperă ochii cu pauzele desfăcute
De sub sistole;

Timpul dintre noi se măsoară în cuvinte verticale
... e un turn Babel al hertzilor,
Sub care pâlpâie vecernia din ochii tăi...