dormitorul

am deschis ochii
și viața m-a luat în primire
mângâindu-mă cu zgomotul ei de fond
te-ai ridicat dintre vise și-ai deschis fereastra
decupând litere pe cerul de azur
aromă de femeie, dimineața
și cheie de boltă
a iubirii.

sufrageria

a fost o cină de familie reușită
iar masa mare, zidită-n trunchiul casei
zâmbea mulțumită,
tu și eu, amfitrioni aproape perfecți
întărind punctele de fugă
cu tăcere.
la dreapta ta, ai toate amintirile tale
la dreapta mea stau toate amintirile mele
întreținându-se amical
în timp ce rădăcinile noastre,
cariatide-mpletite,
susțin trunchiul iubirii.

bucătăria

piatra de temelie e locul creației
în care iubirea ia forma de: aperitiv
de felul unu, felul doi și desert
și-n care toate ingredientele vieții
dau formă, aromă și culoare
fiecărei zile în parte.

epilog

bine, bine, dar ușa?
ușa? oare câți dintre cei intrați în viață
își mai amintesc cu plăcere
că trebuie să mai și iasă
închizând încet
în urma lor
ușa?