Voi știți ce-nseamnă dorul de țărână,
Sclipiri de onix, șuier de sulfină,
Dor de amar și pâine mucezită,
Dorul de praf, de păsări, de căntec,
de ruine, dorul de tine!?
Voi știți ce-nseamnă dor de depărtare?!
Înstrăinare.
Sunt șapte ani de amintiri, de rugăciune.
Cei șapte ani de poezii ibere.
Mi-e inima crăpată de vânt mediteran,
De-ncrâncenări absurde pe alt catamaran.
Simt onixul mai negru în mata-i strălucire
Și mintea-mi strigă țara de iubire!
Cu vârf de munte-n suflet,
cu văi adânci pe față,
cu marea giuvaier lăsând loc de verdeață,
Durerea de Ulise, ridicol de Cevantes
și frică de poimâine s-au cuibărit adânc,
să umple un neant. Sunt imigrant!