întunecarea, ca o tainică lumină
îmi țese pleoapele și buzele și-auzul
și-apoi zidește-n turnul neputinței mele
străinul, ucigașul și nebunul
străin de mine însumi și de vise
ucid din fașă tot ce-ar vrea să crească
nebun căci fără voi sunt nimeni
catarg blestemelor tesute-n casă

mi-am amputat iubirea dreaptă
căci leacul ei nu l-am aflat