în tine dorm, în tine spăl rufele
de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvășit
cu pielea pe dos, în aval, în amonte

azi am cumpărat o sticlă de vin château de vaujelas
câteva brânzeturi franțuzești, struguri albi
am deschis ferestrele, mi-am scos bijuteriile

inima am pus-o pe o farfurie albă
la mine-n piept acum miroase a mormânt proaspăt săpat

tace mirată de cât aer are
se întinde, mult, mult, nu întreabă nimic
iese din cameră, iese din oraș
până la tine, până la tine
nu mai este decât un pas
o să trecem noi și peste asta
ce-a fost mai greu a trecut
din palma stângă nu curge nimic
îmi aranjez ciorapii plasă
mă rujez trecând din minut în minut pe la
oglinda din baie
ușa este deschisă
când vei suna să spun doar „intră”
și să stau impasibilă
ca și când îmi era indiferent dacă vii sau nu

inima am pus-o pe o farfurie albă
în locul ei pulsează o herghelie de cai maro

din când în când mai mă uit spre ea
cuburile de gheața să nu se topească
totul este aliniat matematic
știu ce se va întâmpla
unde mă vei săruta prima dată

tu ești singura mea cameră
în tine dorm, în tine spăl rufele
prin aer se rotesc baloane pline cu povești
când vrem să privim pe geam spargem câte unul