azi dimineață m-am autoinvitat
- culmea pleonasmului –
la o porție de privit în oglindă
apucăturile avangardiste,
ideile latescente acajou,
impulsurile secrete
până curând.

mi-am spus:
- auzi, copile,
numărul tău de telefon
nu se potrivește cu fața ta,
perioada ta dodecafonică
a-ncetat odată cu trezirea
ciclului menstrual!

- ascultă,
primele versuri nu sună
niciodată simetric,
unde ți-e mintea?
să știi că viața nu-i așa ca tine,
nu ghicește posibilitățile
printre înghițituri
contra atonalității.

- ce naiba,
ai uitat să privești,
crezi că dacă nu mai stă în loc,
nu ai posibilitatea de-a trișa?
te-nșeli.
interpretul alege mereu,
clientul are mereu dreptate.

- ai dreptul să vorbești,
nimic din ce spui
nu poate fi folosit
împotriva a nimic.
singurele cuvinte valabile
sunt cele care rămân.

- fii atentă,
nu-mi place să fiu radicală,
dar am observat că de-o vreme
nu mai ești tu,
înainte erai acordabilă
din claviculă,
de unde începe toată muzica,
acum ești ca o violă gripată!


- oricum, las-o baltă, n-ai să înțelegi niciodată cum funcționează principiile unei vieți, așa cum o ai tu.