Hic et nunc King Mercury alive

Ascultând din Queen
soarele inundă ora 20, 21
și 25,
nu tot ora,
ci seara de iunie
aprinsă de-un mag zoroastrian
prin perdea
de se pare c-aud Tora
spunându-mi: “Tolle, lege!”
prin auzul adolescent ce se mută
ascultând din prima casetă
cu Freddie Mercury
dăruită de frate-miu la ziua mea
din primăvara lui 1991,
pusă la vechiul dublu casetofon
pe care aveam să-l fac zob
în epoca tranziției după nouăzeci,
c-ajunsesem șomer
încercând la Drept în Capitală
ca să mă fac procuror...

Și cred că vremea postdecembristă
n-a fost dintre cele mai triste,
deși o suportam cu stoicism
cu buzunare goale, ochi pe vitrine,
de ne-am creat chiar personalitate
(câteodată și caracter)
toți lipsiții de puteri
propulsante spre eșicher...

Politic, frate al meu, nu ne implicăm,
deși tu ai fost în Tulcea cu propaganda
între tinerii lui Varujan când cu UFD
și-ți promisese sponsorizarea
unei a doua ediții de River Jazz Show
(ținut pentru prima și ultima dată
organizat doar de tine cu mari invitați)
în orașul de la Porțile de stuf ale Deltei.

Ascult acum Bon Jovi It’s my life
fredonat de iubita care mă pune să dau pe Prote
la Nașul stresat cu Robert de Niro și Billy Cristal
fiindc-am văzut comedia nebună Nașul la psihiatru
HIC ET NUNC îmi dau seama că spectacolul începe
cu adevărat pe 24 noiembrie 1991
când The Godfather Freddie moare
înviind și-n urma lui atâta lume.