Mă ardea pământul peste talpa toată
Mă primea țărâna cu miros străbun
Mă-ntorceam acasă iar cu chip de fată
M-aștepta în poartă frunza de alun

Peste drum fântâna șușotea cu apă
Rece și curată de izvor străvechi.
O vedeam pe buna cum pleca cu sapa
Și-mi plângea fântâna parcă în urechi …


Aveam ghiozdan și uniformă nouă
Dar cât săpase buna la vecini…
Știam în taină numai amândouă,
Am azi de lacrimi ochii încă plini.


M- aștepta pădurea înfrunzită-n coastă
Vechea mea pădure ruptă din poveste,
Ne-ncălzea cu lemne, ne trăgea acasă
O mai am și astăzi, însă nu mai este

Vraja de pe timpuri , care m-a purtat
Între basm și viață, vise de copil,
Răsărite seara pe la foc prin sat
Într-o vatră tristă de sălaș umil

Mă așteaptă casa cu ferestre-nchise
Cu copilăria dincolo de ușă
Ca să nu se rupă zecile de vise
Câte le urzisem pentru o păpușă

Mă așteaptă chiar și corcodușul greu
De atâtea roade galbene și mici
Oare printre ramuri cocoțată-s eu
Sau e numai umbra ultimei bunici?


Sturzu Rodica