de multă vreme am plecat să te caut
am înconjurat pământul ca să te găsesc
aidoma îmi apăreai în nopțile mele
când strecuram timidă busuiocul sub perină

și ți-am demonstrat precum Columb că dragostea e o sferă
pe care noi doi am putea rătăci veșnic mână-n mână
călcând spre viitor fără regrete lăsate în urme
și nici priviri nostalgice de dor

dar azi e ziua ta și despărțiți la cei doi poli
nu-mi rămâne decât să-ți trimit un răvaș
să-ți amintească de mine într-o zi de vară cam rece
udată din belșug cu-o ploaie mocănească

urându-ți să fii senin și fericit oriunde te vei afla
alături de aleasa inimii tale dar totuși mai convins
să crești și să alegi în viață doar ce-ți face bine
să nu ai nevoie să-ți faci scut în apărarea liniștei
de isterii umane capricii răsfățuri de ne-nțeles

iar de-o găsești jumătatea potrivită n-o lăsa să plece
ține-ți-o aproape de pieptul tău și ea va deveni
muza inspiratoare de netăgăduit a poemului vieții tale