exist în piepturi blănoase argintii
acolo unde se moleșesc sufletele
în lumină
ploaia cântă
despre lupta în care gravitatea cedează
unde
într-o băltoacă soarele rînjește
la pereții sparți
despre lucrurile copilăriei
despre dragostea
unei mame tinere dinainte de
sunetul dogoritor
al cărnii peste carne

despre inimi plesnind proapăt

am ajuns să iubesc acorduri deja rupte

sunt un înotător profesionist
cu umeri largi despic piepturile
și îmbuc din ele cu pofta
celui ce de mult nu a sărutat apa